Aritmia cardiacă reprezintă o modificare a modului în care bate inima. Aceasta poate sa fie de mai multe feluri:

1. Aritmii cu ritm prea lent – bradiaritmii
   – Bradicardia sinusală – inima bate mai lent decât normal.
   – Blocurile atrioventriculare (AV) – impulsul electric nu se transmite normal de la atrii către ventricule.
   – Boala de nod sinusal – apare mai ales la anumite rase de câini și poate determina pauze cardiace.
   
   

2. Aritmii cu ritm prea rapid – tahiaritmii
   – Tahicardia sinusală – ritm rapid, dar cu origine normală; poate apărea, de exemplu, în timpul stresului sau durerii.
   – Tahicardiile supraventriculare – ritmul rapid pornește deasupra ventriculelor.
   – Tahicardiile ventriculare – pornesc din ventricule și pot fi mult mai serioase.

3. Aritmii caracterizate prin bătăi anormale sau neregularitate
   – Extrasistole atriale sau ventriculare – bătăi care apar „în plus” față de ritmul normal.
   – Fibrilația atrială – ritm foarte neregulat al atriilor, întâlnit mai ales la câinii de talie mare și la animalele cu anumite boli cardiace
   – Fibrilația ventriculară – o aritmie extrem de gravă, incompatibilă cu o circulație eficientă a sângelui și care reprezintă o urgență majoră.

Nu toate aritmiile sunt periculoase. Unele pot apărea chiar și la animale sănătoase, în timp ce altele pot fi asociate cu boli cardiace sau cu alte probleme precum dezechilibrele electrolitice, anumite boli sistemice sau efectele unor medicamente.

Unele aritmii nu produc niciun simptom și sunt descoperite întâmplător la consultație. În alte situații, pot apărea semne precum:

slăbiciune sau oboseală rapidă;
episoade de leșin sau pierderea temporară a echilibrului;
respirație dificilă;
intoleranță la efort;
uneori, palpitații sau agitație aparent inexplicabilă.

Un animal care leșină în timpul efortului sau care obosește brusc trebuie evaluat cât mai repede.

Primul pas pentru diagnosticul aritmiilor este consultul cardiologic și ascultarea inimii cu stetoscopul. Dacă există suspiciunea unei aritmii, electrocardiograma (EKG) este investigația care ne ajută să vedem exact cum se formează și se transmit impulsurile electrice ale inimii.

În funcție de caz, medicul poate recomanda și ecografie cardiacă, analize de sânge sau monitorizare EKG de lungă durată, inclusiv Holter.

Dacă animalul prezintă episoade de leșin, slăbiciune bruscă, oboseală neobișnuită sau respirație dificilă, o evaluare cardiologică poate face diferența între o simplă modificare de ritm și o problemă care necesită tratament.