Blocaj intestinal la pisici – simptome, cauze și tratament
16 martie, 2026
MayaVet
0 Comentarii
Ce este blocajul intestinal?
Blocajul intestinal este reprezentat de oprirea tranzitului mâncării și lichidelor prin intestine, din motive mecanice (blocaj propriu-zis) sau prin ileus paralitic (pe fond nervos, fără un blocaj fizic).
De asemenea obstucția poate fi completă când tranzitul este oprit de tot sau parțială când acesta este deranjat și deși o parte din conținutul intestinal va avansa, se vor observa simptome digestive și cu timpul poate evolua în blocaj total.
În ambele cazuri, fiind vorba de un blocaj mecanic sau un ileus paralitic, vorbim de o urgență veterinară, când zilele, chiar orelele cu care se întârzie intervenția sunt cruciale și deseori se ajunge la decesul pacientului când simptomele trec neobservate de proprietar.
Cauzele blocajului intestinal
– Cauza cea mai frecventă este ingerarea unor corpi străini care se blochează la nivelul anselolor intestinale. La pisici foarte des sunt ingerate jucării de dimensiuni mici, elastice de păr, ațe, sfori, oase sau chiar ghemotoace de păr ingerate în urma toaletării în exces.
-Altă cauză ar fi invaginația intestinală (intrususcepția), când din cauza unei disfuncții motilitare o porțiune de intestin intră și se blochează în alta cu diametru mai mare astfel fiind imposibilă trecerea conținutului.
-Intestinele se pot și răsuci în jurul mezenterului (membrana care ancorează intestinele de peretele abdominal) astfel producându-se nu doar blocaj ci și compromiterea circulației sangvine care duce la ischemie și necroză.
-În cazul unei infestații masive cu paraziți interni, lumenul intestinal poate fi blocat chiar de un ghem format din paraziti
-Printre cauze se numără și stricturile cauzate de formațiuni tumorale, care îngustează total sau parțial lumenul intestinelor
Simptomele blocajului intestinal
-Voma este cel mai frecvent întâlnit și evident simptom, la început pisicile având încă apetitul prezent, înghit mâncarea și apa dar e imposibil ca acestea să tranziteze tractul digestiv, întorcându-se în scurt timp
-Constipația sau lipsa scaunului, la debutarea simptomelor pisica poate avea scaune reduse, uscate sau chiar dimpotrivă diareicem dar cu trecerea acestea se vor opri complet
-Apatia apare odată cu agravarea simptomatologiei și cu slăbirea pacientului datorită imposibilității de a se hrăni și hidrata corespunzător
-Pierderea poftei de mâncare poate fi prezentă încă de la debutul primelor semne și duce la o deshidratare severă odată ce încetează cu totul
-Sensibilitatea abdominală se observă la palpare, prin faptul că pisica va prefera contactul cu locurile reci și se poate toaleta insistent la acest nivel
-Stres, neliniște și comportament neobișnuit
Diagnostic și examene paraclinice
Înainte de investigatii este important să se stabilească cam ce ar fi putut înghiti animalul, de cât timp au apărut simptomele, detalii despre natura conținutului vomitat.
Când există o suspiciune de blocaj, cele mai importante examene paraclinice sunt cele imagistice: ecografia, radiografia și computer tomografia pentru a identifica eventuala cauză a blocajului.
De asemenea este importantă efectuarea unor examene sangvine biochimice și hematologice pentru a avea o imagine completă a stării generale a animalului și pentru a observa eventualele dezechilibre la nivelul organismului.
Tratament
În primă fază este important ca pacientul să fie stabilizat prin rehidratare prin tratament perfuzabil și administrarea antiemeticelor și analgezicelor dacă e cazul.
În cazul unor blocaje parțiale sau care sunt cauzate de paraziți sau orice alt obiect care se poate mobiliza fără lezarea tractului digestiv se va alege tratamentul conservator, dar pacientul va fi monitorizat atent.
Dacă problema nu se poate ameliora prin tratament conservator sau cauza este una mai gravă, cum ar fi un corp străin liniar, intususcepție sau perforație, se va recomanda intervenția chirurgicală (dacă starea generală a pacientului o permite). Se face laparatomie exploratorie pentru identificarea segmentului intestinal afectat și se rezolvă în funcție de cauză și gravitate, uneori fiind necesară rezecția unei porțiuni intestinale în cazul în care exista necroze.