Căpușele apartin aceleasi familii ca paianjenii si se hrănesc cu sângele corpului gazdă.

Fiind de dimensiuni mici, deseori sunt greu de observant și ajung să paraziteze gazda timp de mai multe zile până sunt observate (în special la câinii cu blană lungă).

Nu toate căpușele sunt infectate și transmit boli blănoșilor noștri, dar trebuie să fim conștienți că șansele există chiar dacă vedem doar o singură căpușă atașată.

Cea mai des întâlnită și gravă boală transmisă animalelor de către căpușe este babesioza, aceasta putând fi mortală în cazul în care nu este tratată. Pentru a transmite aceasta boală, ele trebuie să stea atașate de gazdă aproximativ 24-48 ore.

Capusele au capacitatea de a se adapta conditiilor de mediu. Din acest motiv, în ultimii ani, căpușele au fost prezente pe toată perioada anului (fiind semnalate cazuri de babiosiză chiar și în lunile ianuarie și februarie).
Ele preferă zonele umede, umbroase, cu iarbă înaltă și mult frunziș.

Babesioza este o boală parazitară gravă, deseori fatală, transmisă la câini prin mușcătura de căpușe infectate. Parazitul (Babesia) distruge globulele roșii/ hematiile gazdei, ducând la anemie gravă

Simptomatologie și semne la care proprietarii ar trebui să fie atenți

Câinii infectați nu prezintă mereu semne clinice evidente sau acestea pot să întârzie sa apara chiar și cu mai multe săptămâni după atașarea căpușei.

Cele mai evidente simptome ar fi apatia, lipsa poftei de mâncare, febra, urina închisă la culoare și icterul (îngălbenirea mucoaselor aparente).

Examen clinic și teste pentru confimarea babesiozei

Pe lângă simptomatologia aflată din anamneză ( febra, adenopatia și icterul) sunt  recomandate  analizele de  sange (în special  hemoleucograma) și examenul microscopic – frotiu făcut din sângele pacientului.

Pe lângă aceste examene care se pot face în cabinet, boala se poate confirma prin analize exteriorizate la un laborator de referință, prin efectuarea unor teste serologice sau moleculare.

Tratament și recomandări

Tratamentul principal include asocierea antiprotozoarelor specifice (administrate în două doze injectabile la distanță de 14 zile) cu antibiotice și hepatoprotectoare. Dacă starea generală a pacientului este precară se începe și tratamentul de susținere cu fluidoterapie, chiar transfuzii sangvine în cazuri de anemie severă.

Diagnosticare și începerea timpurie a tratamentului este crucială pentru combaterea bolii.

Recomandarea ar fi ca animalele care au acces în exterior să primească tratament antiparazitar extern pe toată perioada anului și ca proprietarii să se prezinte la cabinet pentru o consultație la apariția primelor semne clinice sau dacă observă căpușe pe animalele lor.

Programeaza o consultatie.