Imunodeficiența felină este o boală virală, des întâlnită la pisici, în special la cele fără stăpân.

Cum spune și numele, acesta atacă sistemul imunitar al pisicilor, scăzând capacitatea acestuia de a se apară și reacționa față de alți patogeni (bacterii, virusuri, paraziți).

Deseori ne referim la FIV ca și SIDA pisicilor, fiind asemănătoare bolii HIV (SIDA) la oameni, ambele virusuri aparținând de familia retrovirusurilor și manifestându-se similar. Aceasta nu este o zoonoză, nu se transmnite de la pisici la oameni, cum nici HIV-ul nu poate fi transmis pisicilor.

O altă afecțiune cu care este des confundată este FeLV-ul sau leucemia felină, ambele find cauzate de retrovirusuri, sunt specifice felinelor și atacă sistemul imunitar. Cele mai mari diferențe sunt date de căile de transmitere și prognostic.

Pisicile infectate pot trăi perioade lungi, chiar ani de zile, fără a prezenta vreo simptomatologie specifică, de multe ori boala fiind descoperită accidental, în timpul unei consultații veterinare de rutină.

Căi de trasnmitere

Principala cale de trasnmitere este reprezentată de rănile adânci provocate de mușcăturile și zgârieturile cauzate de pisici infectate. Contactul nonagresiv dintre pisici, cum ar fi toaletatul reciproc, sau folosirea bolurilor la comun nu reprezintă factori de risc pentru infectare.

Rareori mamele infectate pot transmite virusul puilor în timpul gestației sau prin alăptat (dacă mama este infectată pe timpul gestației, șansele de transmitere cresc semnificativ). Iar contactul sexual reprezintă o cale de transmitere și mai rar întâlnită.

Pisicile nesterilizate și în special cele de pe stradă sunt mai predispuse să contacteze infecția, fiind mai teritoriali, de asemea aceasta se întâlnește în special în rândul masculilor, datorită compotamentului mai agresiv.

Simptomatologie

Datorită faptului că virusul tranzitează lent organismul felin, simptomatologia este nespecifică și poate să dispară și să reapară.

Câteva simptome demne de atenție ar fi următoarele:

• Lipsa apetitului
• Febră tranzitorie
• Blănița neîngrijită
• Gingivite/stomatogingivite
• Infecții recurente la nivel oftalmic/respirator/urinar/dermal
• Probleme digestive persistente
• Conjuctivită cronică
• Simptomatologie neurologică (schimbări comportamentale, lipsa echilibrului, crize)
• Plăgi cutanate cu vindecare lentă sau absentă
• Slăbire progresivă

Una dintre principalele și cele mai importante diferențe între FIV și FeLV este trasmiterea, care în cazul leucemiei se produce mult mai facil și are loc prin contactul cu saliva, urina, fecalele și celelalte secreții ale animalului infectat.

Metode de diagnostic

Ca și examene pentru depistarea afecțiunii se pot folosi teste rapide, pentru care se prelevează o cantitate mică de sânge pentru depistarea anticorpilor prezenți în acesta. Aceste teste sunt bazate pe  imunocromatografie sau ELISA, sunt rapide și accesibile dar nu au o acuratețe 100%, de multe ori fiind nevoie de examen PCR pentru confirmare.

De cele mai multe ori se folosesc teste rapide duble care depistează în sânge anticorpi FIV și antigeni FeLV în acelși timp.

Tratament

Din păcate nu există un tratament specific, doar tratamente de susținere și de combatere ale infecțiilor secundare. Aceste includ tratamente medicamentoase pentru infecții, terapie cu fluide, antiinflamatoare, susținerea sistemului imunitar și dietă corespunzătoare.

Ca alte recomandări pacientul va fi ținut doar în interior, va fi sterilizat și monitorizat pentru infecțiile secundare.

Terapiile antivirale cu interferon sau azidotimidina ( utilizat în tratamentul HIV/SIDA la oameni) pot ajuta în extinderea perioadelor fără simptomatologie.

Media de viață după diagnosticare diferă în funcție de vârsta, starea general și stadiul în care se descoperă afecțiunea, dar poate fi și de mai mulți ani dacă sunt respectate recomandările și vizitele periodice la veterinar pentru monitorizarea stării pacientului prin analize și consultații ecografice.

Caz Clinic: Mișu

Date pacient: Motan de aproximativ 2-3 ani, necastrat
Anamneză: Pacientul a fost observat în urmă cu două zile pe stradă, i s-a dat de mâncare și s-a observat că deși apetitul era prezent, acesta prezenta mucoasa gingivală galbenă, secreții abundente la nivel nazal și oftalmic, slăbire accentuată și blană neîngrijită
Consult și simptomatologie: în urma consultației s-a observat distensie abdominală, icter pronunțat la nivelul mucoaselor, febră (39,2 ⁰C)
Examene paraclinice: s-a efectuat un test rapid FIV/Felv care a ieșit pozitiv pentru FIV, analize de sânge au evidențiat o anemie neregenerativă, infecție și valori hepatice mult peste limitele normale, iar la examen ecografic s-a observat hepatomegalie și distensia intestinelor cu conținut abundent semilichid (fără prezența lichidului liber în abdomen)
Tratament și recomandări: s-a inițiat fluidoterapie, terapie antibiotică, antiinflamatoare și hepatoprotectoare (pe lângă alte tratamente suplimentare de susținere). Ca și alte recomandări – transfuzia sangvină

Concluzii

În cazul unei suspiciuni (în funcție de simptomatologia și căile de transmitere enumerate mai sus) sau dacă se dorește adoptarea unei pisici de pe stradă, este obligatorie o consultație generală și efctuare unor teste rapide și chiar analize de sânge pentru a observa starea de sănătate a animalului și a exclude pricipalele boli infecțioase feline.

Iar în cazul în care avem o pisică pozitivă la FIV este important s-o ținem în interior și s-o sterilizăm pentru a evita transmiterea bolii la alte pisici, s-o monitorizăm atent, să-i oferim tratament de susținere și s-o ducem periodic la vizite veterinare.