Fracturile sunt leziuni grave la nivelul sistemului osos și pot apărea la animalele noastre de companie în urmă unor accidente, începând de la unele minore cum ar fi căderea de pe mobilă sau în urma unei partide de joacă cu alt animal, până la accidente grave rutiere sau căderi de la înălțime mare.

Există mai multe tipuri de fracturi în funcție de gravitate și localizarea acestora și este foarte im portant ca metoda de fixare să fie cea mai potrivită pentru ca pacientul să se recupereze complet.

Tipuri de fracturi

Fracturile se pot clasifica în funcție de următoarele criterii:

• Localizare/porțiunea de os afectată: diafizar, metafizar, epifizar, articular
• Integritatea pielii: deschise/închise
• Gravitate: simple (o singură linie de fractură) /cominutive (os sfărâmițat în mai multe fragmente) /în lemn verde (fractură parțială specifică puilor) /fisuri (crăpături)
• Direcția rupturii: transversale/oblice/spiralate (prin forță de torsiune)

Care sunt localizările celor mai des întâlnite fracturi la animalele de companie?

• Femur
• Pelvis
• Tibie
• Radius/ulna
• Mandibulă

Simptomatologie

• Dificultăți în mișcare (favorizarea unui membru sau evitarea parțială/completă a folosirii acestuia)
• Apatie sau schimbări comportamentale
• Umflături/deformări în special la nivelul membrelor externe sau cozii
• Lipsa apetitului
• Vocalizări în timpul mersului sau săriturilor
• Plăgi sau leziuni la nivelul pielii
• Lins excesiv
• Sensibilitate crescută la atingerea zonelor afectate

Metode de diagnostic

Primul pas în diagnosticul corect al fracturilor este un examen clinic amânunțit ce include și anamneza redactată de către proprietar, importantă în special pentru a afla potențiala cauză.

Prin inspecția pacientului se observă deformările voluminoase sau de poziție și leziunile la nivelul pielii, iar prin palpare se pot simți crepitații osoase și modificări de sensibilitate, volum, temperatură sai integritate.

Pentru confirmare se face un examen radiologic pentru a se observa sistemul osos din punct5 de vedere structural, iar în unele cazuri pentru o imagine mai detaliată și exactă se folosește computer tomograful (CT) sau rezonanța magnetică nucleară (RMN).

Pentru un diagnostic precis și alegerea unei metode de fixare corecte aceste metode sunt obligatorii.

Tratament și recomandări

Tratamentul variază în funcție de localizare și gravitate, acesta poate varia de la o simplă imobilizare a regiunii afectate până la intervenții chirurgicale ortopedice.

Pentru fracturi mai ușoare și fisuri se poate încerca imobilizarea osului afectat cu atele sau gips. De cele mai multe ori este nevoie și de medicație pentru controlarea durerii și reducerea inflamației, pentru a ajuta animalul să se simtă mai confortabil. Dar în cazul în care este vorba despre o fractură mai complicat, trebuie intervenit chirurgical (osteosinteză), de multe ori folosindu-se materiale de tipul șuruburilor, plăcilor, tijelor și fixatoarelor externe pentru o aliniere osossă și fixare corectă.

După intervenție la început este recomandat repaosul, după care tehnicile de reabilitare cum ar fi fizioterapia sau terapia cu laser ajută recuperarea rapidă și corectă.

Timpul de recuperare depinde de mai mulți factori, începând de la tipul și severitatea fracturii, până la factori ce țin de individ (cum ar fi vârsta, rasa, greutatea, etc.) dar în principiu durează între 8-12 săptămâni.

O dietă echilibrată ajută la vindecarea rapidă, alimentele bogate în calciu și fosfor fiind esențiale (se pot administra și sub formă de suplimente postoperator) și consumul de apă este la fel de important.

Concluzii

Fracturile sunt des întâlnite la animalele de companie, pot fi cauzate chiar și de niște accidente minore, iar din această cauză este foarte important ca proprietarii să fie atenți la orice discomfort prezentat de prietenul lor blănos. Iar dacă se comfirmă fractura, pentru o recuperare ușoară și rapidă trebuie respectate recomandările medicilor veterinari.

Esențial este de reținut și faptul că doar pentru că un animal calcă (face sprijin) pe un membru afectat, nu înseamnă că nu prezintă o frantură la nivelul acestuia.

Caz clinic: Shiba 

Date pacient: pisică de exterior, femelă, sterilizată recent, aprox. 7-8 luni

Anamneză: în urmă cu două săptămâni s-au observat dificultăți în mers, după câteva zile simptomatologia s-a redus, dar a revenit recent

Semne clinice: la palpare s-a observat sensibilitate la nivelul membrului posterior de pe partea stângă, pacienta făcând sprijin pe acest membru, fără a prezenta o poziție anormală a acestuia

Examene paraclinice: în urma examenului radiologic s-a observat fractura cominutivă a femurului

Tratament și recomandări: s-a început tratament analgezic imediat după descoperirea fracturii și s-a recomandat intervenție ortopedică pentru osteosinteză