Un ochi albastru și unul căprui sau două nuanțe diferite în același iris pot oferi unui câine ori unei pisici un aspect aparte. Această particularitate poartă numele de heterocromie și este determinată de diferențele de pigmentare ale irisului.

În cele mai multe cazuri, heterocromia este prezentă de la naștere sau devine evidentă în primele luni de viață și nu afectează vederea. Totuși, atunci când culoarea unui ochi se modifică la un animal adult sau schimbarea este însoțită de durere, roșeață ori tulburări de vedere, este necesară o consultație veterinară.

Ce este heterocromia?

Heterocromia, denumită medical heterochromia iridis sau heterochromia iridum, descrie o diferență de culoare între cei doi iriși sau între anumite zone ale aceluiași iris. Irisul este partea colorată a ochiului și contribuie la reglarea cantității de lumină care pătrunde prin pupilă.

Culoarea irisului este determinată în principal de cantitatea și distribuția melaninei. Zonele cu mai puțin pigment par albastre sau deschise, iar cele cu o cantitate mai mare de melanină au nuanțe galbene, verzi, căprui sau foarte închise.

Tipurile de heterocromie

În funcție de distribuția culorii, heterocromia poate fi clasificată astfel:

• heterocromie completă – fiecare ochi are o culoare diferită, de exemplu un ochi albastru și unul căprui;
• heterocromie sectorială sau parțială – o porțiune bine delimitată a irisului are o culoare diferită de restul acestuia;
• heterocromie centrală – zona din jurul pupilei are o nuanță diferită față de partea periferică a irisului.

Heterocromia congenitală

Heterocromia congenitală este prezentă de la naștere sau devine vizibilă pe măsură ce culoarea definitivă a ochilor se formează. Ea apare prin distribuția diferită a celulelor producătoare de pigment în timpul dezvoltării embrionare.

Atunci când aspectul a fost neschimbat de la vârsta de pui, ochiul este confortabil, iar examenul oftalmologic nu evidențiază alte anomalii, heterocromia este considerată o particularitate genetică și nu necesită tratament.

Heterocromia la câini

La câini, heterocromia poate fi întâlnită la mai multe rase și metiși. Este observată mai frecvent la exemplarele cu anumite modele de pigmentare, inclusiv merle, piebald sau cu zone extinse de alb. Husky Siberian, Ciobănescul Australian, Câinele Leopard de Catahoula, Border Collie și Marele Danez sunt câteva dintre rasele la care ochii albaștri sau heterocromia sunt mai bine cunoscute.

Prezența heterocromiei nu înseamnă, prin ea însăși, că animalul are o problemă de vedere. Asocierea cu genele de pigmentare poate avea însă și alte implicații ereditare în anumite linii, motiv pentru care animalele destinate reproducerii trebuie evaluate conform recomandărilor specifice rasei.

Heterocromia la pisici

La pisici, heterocromia completă este observată mai ales la exemplarele cu blană albă sau cu zone extinse de alb. Un ochi poate fi albastru, iar celălalt galben, verde sau arămiu. Pisicile cu ochi de culori diferite pot avea o vedere perfect normală.

La unele pisici albe, unul sau ambii ochi albaștri pot fi asociați cu surditate congenitală. Heterocromia nu provoacă surditatea, însă ambele caracteristici pot avea legătură cu aceleași mecanisme genetice de pigmentare. Dacă există suspiciuni privind auzul, medicul poate recomanda testarea BAER.

Heterocromia afectează vederea?

Heterocromia congenitală izolată nu reduce acuitatea vizuală și nu provoacă durere. Un animal poate vedea normal chiar dacă ochii au culori complet diferite. Nuanța mai deschisă a unui iris nu trebuie confundată cu o opacitate a corneei sau a cristalinului.

Este important de reținut că o fotografie sau lumina ambientală pot modifica aparent culoarea ochilor. Evaluarea corectă se face prin examinarea directă a irisului și a celorlalte structuri oculare.

Heterocromia dobândită: când culoarea ochiului se schimbă

Heterocromia dobândită apare atunci când un ochi își modifică nuanța după ce culoarea irisului era deja stabilă. În această situație, schimbarea nu trebuie privită doar ca un detaliu estetic, deoarece poate fi consecința unei afecțiuni oculare.

Printre cauzele posibile se numără:

• uveita, adică inflamația structurilor interne ale ochiului;
• traumatismele oculare și modificările produse după vindecarea acestora;
• glaucomul și afectarea secundară a irisului;
• atrofia irisului sau alte modificări degenerative;
• chisturile, melanomul ori alte formațiuni ale irisului și corpului ciliar;
• melanoza sau hiperpigmentarea progresivă a irisului, în special la pisici;
• inflamații cronice, hemoragii intraoculare sau aderențe care modifică aspectul irisului;
• anumite boli sistemice care pot produce inflamație oculară.

Nu orice schimbare aparentă provine din iris

Uneori, proprietarul observă că un ochi pare mai albastru, mai alb sau mai închis, dar modificarea se află de fapt la nivelul corneei, cristalinului ori în interiorul globului ocular. Edemul cornean, cataracta, scleroza cristalinului, hemoragia sau inflamația pot schimba aspectul ochiului fără a reprezenta o heterocromie propriu-zisă.

Din acest motiv, fotografiile nu sunt suficiente pentru stabilirea diagnosticului, iar tratamentul nu trebuie ales doar pe baza culorii observate.

Cum se stabilește diagnosticul?

Primul pas este istoricul pacientului. Medicul va dori să știe dacă diferența de culoare a fost prezentă de la naștere, dacă a apărut recent, dacă evoluează și dacă animalul manifestă durere sau modificări de comportament.

Examenul oftalmologic complet poate include:

• evaluarea irisului, a pupilelor și a reflexelor pupilare;
• examinarea corneei, camerei anterioare, cristalinului și fundului de ochi;
• măsurarea presiunii intraoculare;
• testul cu fluoresceină, dacă există suspiciunea unei leziuni corneene;
• evaluarea producției lacrimale, atunci când este indicată;
• biomicroscopie și examinare prin iluminare focală;
• ecografie oculară, în cazurile în care structurile interne nu pot fi vizualizate sau există suspiciunea unei formațiuni;
• analize de sânge, teste pentru boli infecțioase sau alte investigații, dacă se suspectează o cauză sistemică.

În cazul petelor pigmentare ale irisului, medicul poate recomanda fotografii standardizate și controale periodice pentru a observa dacă zona își modifică dimensiunea, relieful sau forma pupilei.

Tratamentul

Heterocromia congenitală, în absența unei alte afecțiuni, nu necesită tratament și nu trebuie încercată modificarea culorii ochilor.

În heterocromia dobândită, tratamentul este orientat către cauza identificată. Uveita, glaucomul, traumatismele și formațiunile intraoculare necesită abordări diferite, iar unele situații pot reprezenta urgențe oftalmologice. Prognosticul depinde de boala de bază și de cât de repede este început tratamentul.

Cum puteți monitoriza ochii animalului acasă?

• observați dacă diferența de culoare a fost prezentă dintotdeauna sau este nouă;
• comparați fotografii mai vechi realizate în lumină naturală, fără filtre;
• urmăriți apariția roșeții, secrețiilor, lăcrimării sau a durerii;
• verificați dacă pupilele au aceeași formă și reacționează similar la lumină;
• nu forțați deschiderea pleoapelor și nu atingeți suprafața ochiului;
• programați un control dacă o pată pigmentată se mărește sau irisul își schimbă progresiv aspectul.

Întrebări frecvente

Un câine sau o pisică cu ochii de culori diferite vede normal?

În majoritatea cazurilor de heterocromie congenitală izolată, vederea este normală. Examenul oftalmologic confirmă că nu există și alte anomalii.

Heterocromia se poate instala pe măsură ce puiul crește?

Da. Culoarea ochilor se poate modifica în primele săptămâni sau luni de viață, pe măsură ce pigmentarea irisului se definitivează. O schimbare apărută după stabilizarea culorii sau la un animal adult trebuie evaluată.

Heterocromia înseamnă că animalul este surd?

Nu. Heterocromia nu provoacă surditate. Totuși, anumite gene asociate cu blana albă, ochii albaștri și heterocromia pot fi asociate și cu surditatea congenitală la unele pisici și rase de câini. Testarea BAER poate verifica obiectiv auzul.

O pată maronie pe iris este tot heterocromie?

Poate fi o variație benignă de pigmentare, dar poate reprezenta și melanoză, inflamație sau o formațiune a irisului. Petele nou apărute ori cele care cresc trebuie fotografiate și examinate periodic.

Schimbarea culorii unui singur ochi este o urgență?

Necesită evaluare rapidă dacă este recentă, progresează sau este asociată cu durere, roșeață, cornee tulbure, pupilă modificată ori scăderea vederii. Unele cauze, precum glaucomul sau uveita, pot pune în pericol vederea.

Concluzie

Heterocromia congenitală este una dintre particularitățile fascinante ale câinilor și pisicilor și, de cele mai multe ori, nu afectează sănătatea sau vederea. Diferența esențială este momentul apariției: ochii de culori diferite încă din perioada de pui sunt de regulă o caracteristică genetică, în timp ce o schimbare recentă poate reprezenta primul semn al unei afecțiuni oculare.

Dacă observați că irisul își schimbă culoarea, apare o pată nouă sau animalul prezintă disconfort ocular, programați o consultație. Examinarea precoce poate diferenția o variație benignă de o problemă care necesită tratament.